Sunt cu gandurile in alta parte… Tocmai de-aia prefer sa merg sa ma plimb… cu cineva, singura… habar n-am. Dar n-am chef de balamuc.

Stau ca proasta in fata calculatorului si nu stiu ce sa scriu. Si am atatea care nu imi dau pace!
Legate de teatru, de mine, de altii…

Imi vin in minte tot felu’ de chestii care au trecut de muuuult… de care mi-e dor… Si ma tot intreb daca ce va urma va fi spre binele meu… Daca imi va mai fi bine. Daca ce am descoperit acum imi va ajuta la ceva… Daca chiar e o descoperire mare sau e caca fleoshc. Eu cred ca e un pic mai mult decat caca fleoshc dar nu stiu in ce directie e…
Poate descoperirile mari se intampla o singura data in viata… Sau poate ca inca nici n-am cunoscut marea descoperire si poate asta de acum e adevarata… Habar n-am…
Confusion, nothing new.
Cred ca cel mai bine e sa te lasi in voia a ce crezi, simti…
Poate ca nu degeaba ti se intampla atatea chestii ciudate… Poate e ceva…
Ajung iar la parerea ca-s o ciudata care-si cauta drumul…
Si parca acum sunt la croassroad. Trecut si prezent. Normal, alegi… prezentul. Dar poate trecutul nu-i chiar asa trecut.
Treaba e ca niciodata nu sti la ce sa te astepti. O secunda poate sa te ia prin surprindere, sa se intample chestii foarte bizare, la care nici n-ai fi avut indrazneala sa te gandesti… ca-s prea ca in basme.
Dar na, nu se stie niciodata. Atunci e frumos, cand ceea ce ti se intampla te ia prin surprindere…

Prin multe am trecut… Multe am avut de invatat. Mai ales din greseli. Mi-am propus niste chestii de care trebuie sa ma tin. Neaparat.

In rest… visez… astept… chestii de-astea…

Asa sunt eu… am nevoie de confirmari, de sprijin, de siguranta, de o lumina care sa ma duca mai departe…

Ajung sa cred ca am ceva puteri de-alea de psychic… spun de-un lucru si imediat se intampla si culmea ca nu e o data pe an, e aproape in fiecare zi. Apoi mai trec prin niste coincidente cu adevarat sinistre…
E ok, m-am invatat cu asta dar tot ma mai mir.

Ma gandesc cum poate omu’ sa evolueze… de la un an la altul, de la o luna la alta… Nu sta pe loc… Se schimba atat de multe… Cateodata ai vrea sa te mai intorci in trecut dar daca s-ar intampla asta, n-ar mai fi ca atunci…

Cum sa-ti fie dor de ceva ce nu cunosti? Interesant…

Imi place sa merg pe jos, imi pun castile la urechi si o iau de nebuna prin oras pana la teatru… Nu mai iau taxiul. Imi place sa-mi fac filmele mele in timp ce ascult muzica…

Sunt o mare aiurita… O persoana foarte clumsy… Dar nu cred ca e grav… As putea sa transform asta intr-un avantaj. Nu neaparat sa ma defineasca chestia asta… dar e o parte din mine de care pot pana la urma sa fiu mandra. Da, sunt clumsy, aiurita… am ceva special… Hahha. Toate geniile au cate ceva ciudat numai al lor. Ia sa fiu si eu asa cum sunt. Clumsy, aiurita, fac gafe… cateodata din topor… complet diferita fata de o pitipoanca la 20 de ani. This is me. Na

N-aduce anu ce-adunce ceasu’. Astepti tu eternitati si deodata vine momentu’ ala in care din greseala esti in momentu’ potrivit si la locu’ potrivit. Rareori se intampla asa ceva. Dar si cand se intampla… nu mai sti ce trebuie sa faci. E bine, dar nu mai sti ce sa faci. Poti sa faci tampenii. Poti sa fii cel mai mare loser din Univers. Cine naiba mai stie? Oare se observa ca esti un loser?

Poate esti remarcat asa cum trebuie sa fii.
Poate e un semn…

Dar faza e ca ai un feeling bun.
Simti ceva strange dar special si bun.

Maybe ar fi frumos sa ai iar dreptate si iar sa fie cum vrei tu, sa se intample in cele din urma cum vrei tu… Si vezi semnele… Cand nu te-astepti se arata ce de fapt astepti de nu stiu cat timp. Zici ca-i din intamplare dar… e ceva intamplator pe lumea asta?

Faza e ca atunci cand ti se intample ceva bun, vrei sa dureze secundele alea cat o mie de ani. Dar si daca dureaza, nu sti exact cum sa te bucuri de ele, cum sa profiti de ele la maxim… Asa ca habar n-ai daca e mai bine sa dureze doar foarte putin sau mai mult.
Poate ca bine e atat cat ti se da.

Ascult Cyndi Lauper, “Can’t Breahte”… “Can’t breathe, can’t sleep”.
Ma mir ca mai pot sa dorm cat de cat, macar cateva ore…

Multe-s in capu’ meu. Nu de rau… dar si chestiile bune te pun pe ganduri…
Offfff!

Ascult Liza Minnelli in prostie. O data la fiecare 2 zile gasesc cate o melodie care ma obsedeaza, care ma fascineaza.
Acum este “Rent”.

God, cat de mult as vrea sa fie bine, bine de tot pana la sfarsit!
Sa am vad eliberata, sa ma pot bucura la final, sa ma bucur cu toata inima.

Ma gandeam la cum trece timpul si cum iti pierzi interesul pentru anumite lucruri. Lucruri care erau super importante acum ceva timp si nu ti-ai fi inchipuit ca le vei privi candva atat de relaxat. Si uite ca vine si ziua in care asa se intampla. Si nu-ti mai faci nici macar probleme cum ca vai, cum mi-am permis sa fac asa sau cum de s-a intamplat asa ceva. Nu…
Chestii care te ingrijorau acum ceva timp si nu iti dadeau pace, crezand ca nu vei putea trai normal si bine daca nu le-ai avea… Acum sunt undeva in spate… Privesti cu drag in urma si stii ca ai mai trecut de-o faza din existenta ta.
Acum esti in alta. Alte griji, alte probleme pe care e foarte posibil sa le privesti cu la fel de multa relaxare peste cativa ani.
Si atunci, daca stim ca va trece si ce avem acum… de ce mai trecem prin astea? Ei, de ce… Ca sa traim. Hahah.
Simt ca ma ia un pic durerea de cap de la cat am stat in soare. Adica simt ca imi arde fruntea si automat se simte si un fel de durere de cap.
Unii oameni pot sa te uimeasca placut. Dar ma gandesc acum… eu oare pot sa am aceeasi influenta asupra altora? Oare eu uimesc placut pe cei din jur? Nu pe toti… macar pe cativa!
Hmmmm… Cum as putea afla? Trebuie sa intreb pe toti pe care ii intalnesc chestia asta?
Mda… cred ca acum stiu de ce-s asa de nelinistita azi.
Ma tot intreb daca eu trec observata pe unde ma perind… Na, recunosc ca imi pasa de parerea celorlalti. Acum nu imi dau seama daca imi pasa de parerea celor carora le dau eu importanta sau imi pasa de parerea tuturor.
Dar ma intereseaza (mult) sa fiu observata si sa stiu ce se crede despre mine.
Macar eu recunosc. Hah.

Descopar in mine un mic Nostradamus. Azi de 2 ori, in nici 15 minute, mi s-a intamplat sa vorbesc de 2 treburi care s-au intamplat imediat dupa aia.

Liza Minelli. Geniala!!! Geniala!Cata actorie poate sa aiba in ea, cum poate sa cante.

Sunt somehow uimita de anumite lucruri… Nu pot sa zic ca nu-s multumita… Ba chiar as putea spune ca sunt multumita… In a very weird way, totusi… Multumita intr-un fel, nemultumita in altul…
Sunt zile in care ceva mic, mic de tot, apare ca un raspuns pentru tine… te lumineaza… Na, ca exista si multe zile care te baga in bezna completa … n-ai ce sa faci… Dar lucrurile alea mici ce le descoperi cred ca se aduna acolo si inseamna ceva…
Cred ca toti traim intr-o lume plina de ciudatenii. Adica nu numai lumea unui nebun e ciudata. Lumea-i ciudata pentru toti. Funny.. strange… bizarre…
Sometimes trebuie sa arati ca nu-ti pasa chiar daca de fapt iti pasa… De ce? Pur si simplu… din prea mult orgoliu. Sau ca asa-i mai bine. E mai dramatic. Hahah.
Imi place foarte mult ideea de “aparentele inseala”. Cat de tare poate sa fie ca un om sa arate intr-un fel dar de fapt sa fie cu totul si cu totul diferit? E fascinant.

Ar mai fi mult prea multe de spus. Dar inca nu stiu cum sa formulez… Bine macar ca mi-am gasit inspiratia!

Ai nevoie de rabdare. Cred ca asta e lectia pe care trebuie eu sa o invat de la viata. De atatea ori a trebuit sa invat asta si inca mai trebuie. Cand o voi dobandi… nu 100% ca nu cred ca vio putea… dar cand voi dobandi atata rabdare incat sa fiu atat de linistita… atunci misiunea mea va fi indeplinita.

Chestia e ca toti patim diverse chestii in vietile noastre… Toti avem ups and downs.
E bine cand crezi ca nu poti face fatza la ceva dar cand esti pus in fatza faptului implinit, ce naiba mai poti face? Inghiti in sec si continui. Dracu’, vei scapa cumva.

Chestia e ca te consolezi ca tu le ai aproape pe toate. Adica multe calitati. Acum sa lasam modestiile… Si cand vezi ca cei dun jur nu au ce ai tu si totusi… au pe moment mai mult de castigat… nu poti sa te incrancenezi. Stii undeva in tine ca ceva cu adevarat bun te asteapta.
E important ca in momentele grele sa mai ai speranta… optimism…
Atunci e cel mai important sa fii optimist. Eu de-aia ma consider optimista. Da, sunt o mare negativista in viata de zi cu zi. Dar in momentele mai grele stiu unde sa ma duc, stiu la ce sa apelez ca sa imi fac viata un piiiic mai usoara. Si atunci sunt optimista. Mai optimista decat toti la un loc. As putea da lectii de optimism. Dar e un alt fel de optimism. E un optimism amar… trist… intelept…

E bine sa ai tot felu de experiente… te ajuta in teatru.
Problemele de ieri par mici copii pe langa ce ar putea fi problemele de maine. Asa-i cand faci tragedie din nimic si nu te gandesti ca poate fi mai rau. Poate ca asa e si acum… De d-astea sa tot ai prte, de mai rele sa fii scutit.

Sa nu incerci niciodata sa negi… asteapta-te la ce e mai rau, ca sa fii pregatit.

Poate ca degeaba dai tot din tine daca unii n-au ochi sa vada. Poate ca vad dar le e frica…
Cine mai stie?
Fiecare stie ce e in propriul suflet si nu poti judeca pe nimeni. Fiecare are de invatat ceva, de pierdut ceva.

Roata se mai si intoarce…

Uitati aici si analizati.

Ascendentul in Fecioara

Sunt persoane timide care au nevoie de timp sa analizeze lucrurile din jurul lor inainte sa se entuziasmeze in fata situatiilor sau a persoanelor. Cei cu ascendentul in Fecioara sunt sensibili la orice disconfort al trupului lor. Foarte multi sunt interesati de sanatatea lor fizica sau sunt atrasi de exercitii tip yoga.

Nativii cu ascendentul in Fecioara au tendinta de asi face multe griji, mai ales atunci cand se confrunta cu noi situatii. Observa micile detalii pe care altii le scapa. Deasemenea se simt atrasi (sau atrag) de persoane care au nevoie de ajutor.

In dragoste, relatiile pot fi foarte simple si confuze deoarece acestia nu vad partenerul si parteneriatul foarte clar. Dar este foarte comunicativ. Are un sarm ascuns si odata ce au reusit sa le incalzeasca inimile noilor cunostinte, vei vedea ca au multe de oferit.