29 Apr – Can’t Breathe…
Cat m-o mai tine God pe-acest pamant cu toate metehnele mele???
Normala stiu ca nu mai sunt si nici nu mai am pretentia de a fi considerata asa.
N-aduce anu ce-adunce ceasu’. Astepti tu eternitati si deodata vine momentu’ ala in care din greseala esti in momentu’ potrivit si la locu’ potrivit. Rareori se intampla asa ceva. Dar si cand se intampla… nu mai sti ce trebuie sa faci. E bine, dar nu mai sti ce sa faci. Poti sa faci tampenii. Poti sa fii cel mai mare loser din Univers. Cine naiba mai stie? Oare se observa ca esti un loser?
Poate esti remarcat asa cum trebuie sa fii.
Poate e un semn…
Dar faza e ca ai un feeling bun.
Simti ceva strange dar special si bun.
Maybe ar fi frumos sa ai iar dreptate si iar sa fie cum vrei tu, sa se intample in cele din urma cum vrei tu… Si vezi semnele… Cand nu te-astepti se arata ce de fapt astepti de nu stiu cat timp. Zici ca-i din intamplare dar… e ceva intamplator pe lumea asta?
Faza e ca atunci cand ti se intample ceva bun, vrei sa dureze secundele alea cat o mie de ani. Dar si daca dureaza, nu sti exact cum sa te bucuri de ele, cum sa profiti de ele la maxim… Asa ca habar n-ai daca e mai bine sa dureze doar foarte putin sau mai mult.
Poate ca bine e atat cat ti se da.
Ascult Cyndi Lauper, “Can’t Breahte”… “Can’t breathe, can’t sleep”.
Ma mir ca mai pot sa dorm cat de cat, macar cateva ore…
Multe-s in capu’ meu. Nu de rau… dar si chestiile bune te pun pe ganduri…
Offfff!
