28 Apr – Unbelievable
O zi buna… din nou. Incep sa-mi fac griji. Dar mai bine tac din gura si ma bucur.
Mi-e teama ca atunci cand fac ceva bun si sunt apreciata sa nu dezamagesc cu urmatoarea miscare… Chiar mi-e teama de asa ceva.
Astept aprecieri, cuvinte de lauda dar si cand le primesc, dupa ce o secunda ma bucur, incepe nelinistea.
Cred ca oricat de buna as fi la ceva, oricat de bine as face… eu tot voi gasi ceva de care sa fiu nemultumita, ceva care sa nu-mi dea liniste in legatura cu ceea ce am facut. E ca un fel de… blestem. E mult spus blestem, dar ceva pe-acolo.
Asta e pretul. Poti sa le ai (aproape) pe toate dar tu sa nu-ti dai seama si sa te crezi mai prejos decat altii.
In momentu’ asta ar trebui doar sa ma bucur si nimic altceva. Si ma bucur. Dar mai e o stare care se cam amplifica. Mii de intrebari. Poate doar azi m-a traznit inspiratia… Da, dar macar m-a traznit. Si m-a traznit chiar bine!
De cativa ani aud numai aprecieri la adresa mea si cu toate astea tot nu mi-am invatat lectia. N-am invatat sa ma linistesc in privinta unor lucruri.
Dar cred ca asa trebuie sa fie… Si asa este la orice om care se implica 100% in ce face. Sau un om care are pasiune.
Cum am mai zis: asta e pretul pe care trebuie sa-l platesc.
Asta am inteles.
Totusi, ar trebui sa nu ma mai simt inferioara sau mai stiu eu cum. Ca poate e chiar contrariul!
Eu stiu deep inside ca sunt extra, ca sunt o invingatoare, ca am putere… am mai progresat totusi, dar mai trebuie un pic pana sa-mi asum ceea ce sunt in totalitate.
Ascult Liza Minnelli in prostie. O data la fiecare 2 zile gasesc cate o melodie care ma obsedeaza, care ma fascineaza.
Acum este “Rent”.
God, cat de mult as vrea sa fie bine, bine de tot pana la sfarsit!
Sa am vad eliberata, sa ma pot bucura la final, sa ma bucur cu toata inima.
