27 Apr – Bright Day
In sfarsit o zi cu soare, cer senin, caldura!
Am stat vreo 2 ore pe geam la facultate pana mi-am asteptat randu’ la lucru. Am ascultat muzica la casti, mi-am facut tot felu’ de filme in timp ce priveam oamenii trecand, avioanele cum lasau dungi pe cer (cica lasau dungi pe cer… cat de nepoetic!)… eram sus, sus de tot (pai da, ca avem clasa la etaju’ 4), era totu’ verde si frumos. Ma simteam ca intr-un orasel englezesc. Atata liniste…
Am avut si repetitii la teatru…
A fost o zi buna. Si tot sunt nelinistita. A fost prea frumoasa ziua. Acum, ajunsa acasa, imi pun tot felu’ de intrebari. Daca a fost ok acum, inseamna ca nu va mai fi chiar asa ce va urma.
Ok, acum intra iar paranoia mea in joc.
M-am si bronzat! Primul meu bronz pe anu’ asta. M-am facut toata rosie pe frunte si pe maini. Arat ca o taranca din munti din Elvetia.
Ma gandeam la cum trece timpul si cum iti pierzi interesul pentru anumite lucruri. Lucruri care erau super importante acum ceva timp si nu ti-ai fi inchipuit ca le vei privi candva atat de relaxat. Si uite ca vine si ziua in care asa se intampla. Si nu-ti mai faci nici macar probleme cum ca vai, cum mi-am permis sa fac asa sau cum de s-a intamplat asa ceva. Nu…
Chestii care te ingrijorau acum ceva timp si nu iti dadeau pace, crezand ca nu vei putea trai normal si bine daca nu le-ai avea… Acum sunt undeva in spate… Privesti cu drag in urma si stii ca ai mai trecut de-o faza din existenta ta.
Acum esti in alta. Alte griji, alte probleme pe care e foarte posibil sa le privesti cu la fel de multa relaxare peste cativa ani.
Si atunci, daca stim ca va trece si ce avem acum… de ce mai trecem prin astea? Ei, de ce… Ca sa traim. Hahah.
Simt ca ma ia un pic durerea de cap de la cat am stat in soare. Adica simt ca imi arde fruntea si automat se simte si un fel de durere de cap.
Unii oameni pot sa te uimeasca placut. Dar ma gandesc acum… eu oare pot sa am aceeasi influenta asupra altora? Oare eu uimesc placut pe cei din jur? Nu pe toti… macar pe cativa!
Hmmmm… Cum as putea afla? Trebuie sa intreb pe toti pe care ii intalnesc chestia asta?
Mda… cred ca acum stiu de ce-s asa de nelinistita azi.
Ma tot intreb daca eu trec observata pe unde ma perind… Na, recunosc ca imi pasa de parerea celorlalti. Acum nu imi dau seama daca imi pasa de parerea celor carora le dau eu importanta sau imi pasa de parerea tuturor.
Dar ma intereseaza (mult) sa fiu observata si sa stiu ce se crede despre mine.
Macar eu recunosc. Hah.
Descopar in mine un mic Nostradamus. Azi de 2 ori, in nici 15 minute, mi s-a intamplat sa vorbesc de 2 treburi care s-au intamplat imediat dupa aia.
