23 Apr – Patience?
Cand te gandesti cate ai de catigat, parca nici nu-ti mai pasa cat ai de tras. E greu, e drept. Dar tot tu vei avea de castigat. Te gandesti ca e ceva pastrat pentru tine, ceva important, ceva mare. Daca n-ar fi fost asa ceva, ai fi avut un cacat de viata fara nici un eveniment major.
Strangi din dinti si mergi mai departe.
Cand dai de o criza sa zicem… mare… atunci vezi de fapt cat de puternic esti, cat poti duce. Atunci reusesti sa strangi toate puterile si sa zici… “se putea si mai rau” sau “oi trece eu cumva si peste asta”… sau “na, ce mai pot face, daca e asa inseamna ca nu mai am nimic de pierdut, poate sa vina si furtuna peste mine, sunt pregatita sa infrunt ce e mai rau”.
Acum pot accepta tot. Accept ca pot pierde tot. Dar tot, tot. Si cu asta, basta. Ce naiba mai ai de facut? Sa-ti plangi de mila, sa te intrebi de ce ti se intampla tie asa ceva? N-are rost. De plans, mai plangi, dar cand nu te vede nimeni. Dar asta nu inseamna ca iti plangi de mila.
Scrasnesti din dinti, asa cum ai mai facut-o de atatea ori… si arati lumii ce fericit(a) esti. Ai nevoie de masca. Toti avem nevoie de masti. Nu e ca suntem nesinceri. Dar e mult mai fascinant sa gasesti in spatele unui om vesel ceva cu adevarat tragic. Asta-i mersul lucrurilor.
Ai nevoie de rabdare. Cred ca asta e lectia pe care trebuie eu sa o invat de la viata. De atatea ori a trebuit sa invat asta si inca mai trebuie. Cand o voi dobandi… nu 100% ca nu cred ca vio putea… dar cand voi dobandi atata rabdare incat sa fiu atat de linistita… atunci misiunea mea va fi indeplinita.
Chestia e ca toti patim diverse chestii in vietile noastre… Toti avem ups and downs.
E bine cand crezi ca nu poti face fatza la ceva dar cand esti pus in fatza faptului implinit, ce naiba mai poti face? Inghiti in sec si continui. Dracu’, vei scapa cumva.
Chestia e ca te consolezi ca tu le ai aproape pe toate. Adica multe calitati. Acum sa lasam modestiile… Si cand vezi ca cei dun jur nu au ce ai tu si totusi… au pe moment mai mult de castigat… nu poti sa te incrancenezi. Stii undeva in tine ca ceva cu adevarat bun te asteapta.
E important ca in momentele grele sa mai ai speranta… optimism…
Atunci e cel mai important sa fii optimist. Eu de-aia ma consider optimista. Da, sunt o mare negativista in viata de zi cu zi. Dar in momentele mai grele stiu unde sa ma duc, stiu la ce sa apelez ca sa imi fac viata un piiiic mai usoara. Si atunci sunt optimista. Mai optimista decat toti la un loc. As putea da lectii de optimism. Dar e un alt fel de optimism. E un optimism amar… trist… intelept…
E bine sa ai tot felu de experiente… te ajuta in teatru.
Problemele de ieri par mici copii pe langa ce ar putea fi problemele de maine. Asa-i cand faci tragedie din nimic si nu te gandesti ca poate fi mai rau. Poate ca asa e si acum… De d-astea sa tot ai prte, de mai rele sa fii scutit.
Sa nu incerci niciodata sa negi… asteapta-te la ce e mai rau, ca sa fii pregatit.
Poate ca degeaba dai tot din tine daca unii n-au ochi sa vada. Poate ca vad dar le e frica…
Cine mai stie?
Fiecare stie ce e in propriul suflet si nu poti judeca pe nimeni. Fiecare are de invatat ceva, de pierdut ceva.
Roata se mai si intoarce…
