Asa m-am saturat… nici azi nu mi-au pus bursa pe card si nu stiu cand dracu’ au de gand sa o faca, deja astept de 2 saptamani!!!
M-am saturat de situatia asta cacacioasa… nu tu bani, nu tu nimic.
Imi vine sa plec si sa nu mai aud de jegu’ asta de Romanie.
De ce dracu’ sa iti accepti conditia de roman cand poti sa vrei mai mult, sa-ti iei lumea-n cap si sa uiti pe vecie ca te-ai nascut in cacastoarea asta???
Nu mai suport, nu mai suport! E jalnic.
Azi am avut examenul la engleza, partea orala… partea scrisa inca nu ne-a verificat-o. La oral mi-a dat 10… am fost singura care a luat 10. Hahh. Deci nu ma dau mare degeaba, chiar gandesc mai bine in engleza. Am avut de citit un monolog al lui Hamlet, l-am avut de explicat si dupa aia de tradus niste sintagme din el… si sa mai spun de ce e asa de important si Christopher Marlowe in dramaturgia elisabetana.
Floare la ureche… pentru mine. Chiar mi-a facut placere sa vorbesc in engleza fara nici un stress (anul asta avem o noua profa si parca-mi place mai mult de ea decat cea de anu’ trecut)
Sper sa-mi aprecieze si prologu’ ala inventat de mine, ca e genial, acum fara gluma. Si e facut chiar cu mare placere.
Deci… daca gandesc asa de bine in engleza… si nu e nevoie sa gandesc ceva in romana si apoi sa traduc in engleza… ci gandesc direct in engleza… e un semn ca ceva e putred in… Romania si n-am nici o legatura cu plaiurile astea pline de gunoaie.
Doamne, ajuta-mi sa plec de aici cat mai repede.
Azi am avut si recitalu’, a fost inaugurarea salii Studio, unde o sa aiba spectacole studentii de la actorie. A fost cred ca cel mai bun recital de pana acum. Eu am avut niste emotii de numa’, ca a lipsit o colega si a trebuit inlocuita… si eu am primit cea mai mare parte din ce avea ea.
Dar a iesit foarte bine. Ne-au felicitat dupa aia tot felu’ de oameni cu cravata… eu am luat la dans un chinez, care conduce centrul chinezesc Confucius… Si era fascinat de noi. Foarte dragut omu’.
Asa bine-mi pare ca se misca ce facem noi la scoala. Ma simt acoperita. Adica nu simt ca fac degeaba scoala asta.
Dar asa-mi pare de rau ca nu sunt in alta parte, unde poate s-ar oferi si mai multe posibilitati…
As vrea ca visul meu sa devina realitate… Poate ca e mai bine ca sunt aici acum, pentru ca am de infaptuit o provocare mai mare… sa-mi depasesc “conditia”, sa lupt mai mult, sa simt ca am avut pentru ce lucra.
Am hotarat ca nu ma mai las, nu las pe nimeni sa stea in calea visului meu. Mai ales pe mine insami.
Mi-e greu… mi-e greu sa nu am ce vreau eu, mi se pare o idiotenie sa n-ai ce vrei in momentu’ asta. De ce sa nu am, ca doar merit?!
Stiu ca nu-i o atitudine tocmai corecta, ca altii n-au nici cat mine. Dar de ce sa nu ai tot ce vrei???
Poate ca vorbeste rasfatul din mine… sau naiba mai stie. Dar cred ca fiecare om vrea tot ce e mai bun pentru sine. Si mai cred ca exista 2 categorii de oameni: unii care accepta sa nu aiba tot ce vor si unii care nu vor sa accepte ca nu au si lupta sa le fie mai bine.
Eu nu inteleg de ce sa nu vrei sa ai mai mult, de ce pui negativul in fata, de ce te complaci???
In viata nu trebuie sa te impaci cu lipsurile. Lipsurile trebuie umplute.
Eu nu o sa ma opresc niciodata la ceva. O sa vreau intotdeauna mai mult, mai bun… si de-aia sunt tot timpul nemultumita. Pentru ca vreau tot timpul mai mult. Intotdeauna e loc de mai bine… normal ca niciodata nu o sa fie de ajuns. Ca e vorba pe plan material sau spiritual… le vreau pe toate.
De-aia traiesti, sa ai de toate… ca la sfarsitu’ vietii sa zici ca n-ai trait degeaba, ca le-ai stiut pe toate, ca n-ai dus lipsa de nimic.
Normal, nu exista om care sa nu duca lipsa de ceva… dar macar sa te bati sa ai cat mai mult.
Nu-s materialista. Doar vreau sa traiesc frumos.
Daca imi face bine sa-mi cumpar un cacatel, ca ala ma inveseleste, ala imi da incredere… trebuie sa il am pe acel cacatel.
Ma roade rau de tot chestia care se intampla in ultimu’ timp.
Mda… imi trece una, ma apuca alta. Niciodata linistita. Probleme? No problem, ni le facem, ca avem de unde alege. De toate felurile.
I feel like shit ca iar am spus niste lucruri care nu trebuiau spuse. Pentru ca nu-mi pot tine gura, pentru ca spun tot ce-mi vine pe chelie si nu tin cont de cum primeste celalalt ce zic. Da, in egoismul meu uit de multe ori asta. Ii uit pe ceilalti.
Si nu promit sa ma indrept. Asta cred ca e cel mai greu lucru de indreptat la mine. Poate ca ma complac, poate ca imi accept firea asta a mea.
Am si o scuza… si e aia ce am spus-o mai sus. Sunt o persoana care vrea multe, care vrea sa-i fie bine.
Iar intervine egoismul, I know….
Daca n-as mai fi egoista, poate as accepta altfel oamenii, poate n-as mai cere atata de la ei, poate nu as mai suferi nici eu atata, daca nu mi-as mai dori… absolutul.
Faza e ca persoanele care vor… absolutul nu se pot schimba vreodata. Asta e in gena, e in celule… n-ai ce schimba, n-ai cum sa inlaturi chestia asta pentru ca… asta e personalitatea, pana la urma.
Anyway si anyhow… as fi vrut sa-mi tin gura la faza de azi. N-a fost momentu’, n-a fost cazu’… I really feel like crap.
Daca as putea intoarce timpu’… numai ca nu se poate, asa ca degeaba mai o lalai pe tema asta.
As vrea sa fac si eu mai multe… sa nu am numai pretentii, sa fac si eu ceva pentru mine sau pentru altii. Sa nu astept sa vina numai din partea celorlalti, iar eu sa fiu mereu cea servita, cea la care toti trebuie sa vina, ca niste supusi.
Noroc ca exista… scena. Ca acolo uiti de oboseala, de “n-am si vreau”, de egoisme, de tot tot tot. Acolo e perfect. Acolo e tot. Acolo ai tot. In rest… te zbati intre zeci de stari, de nelamuriri, de dorinte, de dezamagiri, de revolte.
De ce nu stiu sa-mi tin gura??? De ce???
Acum imi doresc… tot mai multe texte, poezii… sa le spun.
Simt ca am multe de spus.
As vrea sa dau timpu’ inapoi si sa ma intorc acum vreo luna, cand parca totu’ era o sarbatoare. Dar cred ca traind cumva in trecut te tine pe loc si iti face prezentul un calvar. Na, ce-a fost a fost.
Dar am o stare asa de melancolie…
Comentarii recente