Raining on me

Acum, azi, de 1 Mai, cand toti cauta balamuc, eu vreau liniste. Vreau o plimbare pe afara, in soare si… cam atat. Nu vreau aglomeratie, nu vreau zgomot, nu vraeu petreceri interminabile…
Azi ar trebui sa merg la un gratar, e ziua unei colege… Dar nu mai am nici o tragere de inima.
Am stat 2 ore cred in fata calculatorului si mi-am cautat cuvintele pentru postarea asta…
Inca mi le mai caut.
Ce ofticant e cand vrei ceva mai mult pentru orgoliul tau dar nu poti obtine acel ceva. Pai te zgarii pe ochi. Imi dau seama ca e mai mult pentru orgoliul meu cel mare si tare…
Au fost vreo 2 zile bune… acum urmeaza vreo 2 mai aiurea… Millions of thoughts…
Nu e ca nu inteleg nimic. Cred ca inteleg prea multe…

Sunt cu gandurile in alta parte… Tocmai de-aia prefer sa merg sa ma plimb… cu cineva, singura… habar n-am. Dar n-am chef de balamuc.

Stau ca proasta in fata calculatorului si nu stiu ce sa scriu. Si am atatea care nu imi dau pace!
Legate de teatru, de mine, de altii…

Imi vin in minte tot felu’ de chestii care au trecut de muuuult… de care mi-e dor… Si ma tot intreb daca ce va urma va fi spre binele meu… Daca imi va mai fi bine. Daca ce am descoperit acum imi va ajuta la ceva… Daca chiar e o descoperire mare sau e caca fleoshc. Eu cred ca e un pic mai mult decat caca fleoshc dar nu stiu in ce directie e…
Poate descoperirile mari se intampla o singura data in viata… Sau poate ca inca nici n-am cunoscut marea descoperire si poate asta de acum e adevarata… Habar n-am…
Confusion, nothing new.
Cred ca cel mai bine e sa te lasi in voia a ce crezi, simti…
Poate ca nu degeaba ti se intampla atatea chestii ciudate… Poate e ceva…
Ajung iar la parerea ca-s o ciudata care-si cauta drumul…
Si parca acum sunt la croassroad. Trecut si prezent. Normal, alegi… prezentul. Dar poate trecutul nu-i chiar asa trecut.
Treaba e ca niciodata nu sti la ce sa te astepti. O secunda poate sa te ia prin surprindere, sa se intample chestii foarte bizare, la care nici n-ai fi avut indrazneala sa te gandesti… ca-s prea ca in basme.
Dar na, nu se stie niciodata. Atunci e frumos, cand ceea ce ti se intampla te ia prin surprindere…

Prin multe am trecut… Multe am avut de invatat. Mai ales din greseli. Mi-am propus niste chestii de care trebuie sa ma tin. Neaparat.

In rest… visez… astept… chestii de-astea…

30 Apr – Intamplari

Am avut azi un fel de deja vu ciudat. De fapt n-a fost chiar deja vu, a fost doar o situatie care s-a repetat la un interval foarte mic de timp. O coincidenta stranie chiar. Sau o fi doar in mintea mea asa de stranie?
Hm… intamplator nu e nimic…
Eu imi fac tot felul de conexiuni in cap care de cele mai multe ori (ca sa nu zic tot timpul, desi asa este) se cam adeveresc. Adica eu am un feeling… O treaba ciudata.
And then again… nu stiu ce sa cred. Acelasi noroc nu-l pot avea la nesfarsit… Ar fi frumos…
Si nu zic ca ma opresc din a crede ca mi se va intampla ceva bun, dar na… Pur si simplu asist la propria mea viata… Cred ca asa pot spune… Hm…

Asa sunt eu… am nevoie de confirmari, de sprijin, de siguranta, de o lumina care sa ma duca mai departe…

Ajung sa cred ca am ceva puteri de-alea de psychic… spun de-un lucru si imediat se intampla si culmea ca nu e o data pe an, e aproape in fiecare zi. Apoi mai trec prin niste coincidente cu adevarat sinistre…
E ok, m-am invatat cu asta dar tot ma mai mir.

Ma gandesc cum poate omu’ sa evolueze… de la un an la altul, de la o luna la alta… Nu sta pe loc… Se schimba atat de multe… Cateodata ai vrea sa te mai intorci in trecut dar daca s-ar intampla asta, n-ar mai fi ca atunci…

Cum sa-ti fie dor de ceva ce nu cunosti? Interesant…

Imi place sa merg pe jos, imi pun castile la urechi si o iau de nebuna prin oras pana la teatru… Nu mai iau taxiul. Imi place sa-mi fac filmele mele in timp ce ascult muzica…

Sunt o mare aiurita… O persoana foarte clumsy… Dar nu cred ca e grav… As putea sa transform asta intr-un avantaj. Nu neaparat sa ma defineasca chestia asta… dar e o parte din mine de care pot pana la urma sa fiu mandra. Da, sunt clumsy, aiurita… am ceva special… Hahha. Toate geniile au cate ceva ciudat numai al lor. Ia sa fiu si eu asa cum sunt. Clumsy, aiurita, fac gafe… cateodata din topor… complet diferita fata de o pitipoanca la 20 de ani. This is me. Na

29 Apr – Can’t Breathe…

Cat m-o mai tine God pe-acest pamant cu toate metehnele mele???
Normala stiu ca nu mai sunt si nici nu mai am pretentia de a fi considerata asa.

N-aduce anu ce-adunce ceasu’. Astepti tu eternitati si deodata vine momentu’ ala in care din greseala esti in momentu’ potrivit si la locu’ potrivit. Rareori se intampla asa ceva. Dar si cand se intampla… nu mai sti ce trebuie sa faci. E bine, dar nu mai sti ce sa faci. Poti sa faci tampenii. Poti sa fii cel mai mare loser din Univers. Cine naiba mai stie? Oare se observa ca esti un loser?

Poate esti remarcat asa cum trebuie sa fii.
Poate e un semn…

Dar faza e ca ai un feeling bun.
Simti ceva strange dar special si bun.

Maybe ar fi frumos sa ai iar dreptate si iar sa fie cum vrei tu, sa se intample in cele din urma cum vrei tu… Si vezi semnele… Cand nu te-astepti se arata ce de fapt astepti de nu stiu cat timp. Zici ca-i din intamplare dar… e ceva intamplator pe lumea asta?

Faza e ca atunci cand ti se intample ceva bun, vrei sa dureze secundele alea cat o mie de ani. Dar si daca dureaza, nu sti exact cum sa te bucuri de ele, cum sa profiti de ele la maxim… Asa ca habar n-ai daca e mai bine sa dureze doar foarte putin sau mai mult.
Poate ca bine e atat cat ti se da.

Ascult Cyndi Lauper, “Can’t Breahte”… “Can’t breathe, can’t sleep”.
Ma mir ca mai pot sa dorm cat de cat, macar cateva ore…

Multe-s in capu’ meu. Nu de rau… dar si chestiile bune te pun pe ganduri…
Offfff!

28 Apr – Unbelievable

O zi buna… din nou. Incep sa-mi fac griji. Dar mai bine tac din gura si ma bucur.
Mi-e teama ca atunci cand fac ceva bun si sunt apreciata sa nu dezamagesc cu urmatoarea miscare… Chiar mi-e teama de asa ceva.
Astept aprecieri, cuvinte de lauda dar si cand le primesc, dupa ce o secunda ma bucur, incepe nelinistea.
Cred ca oricat de buna as fi la ceva, oricat de bine as face… eu tot voi gasi ceva de care sa fiu nemultumita, ceva care sa nu-mi dea liniste in legatura cu ceea ce am facut. E ca un fel de… blestem. E mult spus blestem, dar ceva pe-acolo.
Asta e pretul. Poti sa le ai (aproape) pe toate dar tu sa nu-ti dai seama si sa te crezi mai prejos decat altii.
In momentu’ asta ar trebui doar sa ma bucur si nimic altceva. Si ma bucur. Dar mai e o stare care se cam amplifica. Mii de intrebari. Poate doar azi m-a traznit inspiratia… Da, dar macar m-a traznit. Si m-a traznit chiar bine!
De cativa ani aud numai aprecieri la adresa mea si cu toate astea tot nu mi-am invatat lectia. N-am invatat sa ma linistesc in privinta unor lucruri.
Dar cred ca asa trebuie sa fie… Si asa este la orice om care se implica 100% in ce face. Sau un om care are pasiune.
Cum am mai zis: asta e pretul pe care trebuie sa-l platesc.
Asta am inteles.
Totusi, ar trebui sa nu ma mai simt inferioara sau mai stiu eu cum. Ca poate e chiar contrariul!
Eu stiu deep inside ca sunt extra, ca sunt o invingatoare, ca am putere… am mai progresat totusi, dar mai trebuie un pic pana sa-mi asum ceea ce sunt in totalitate.

Ascult Liza Minnelli in prostie. O data la fiecare 2 zile gasesc cate o melodie care ma obsedeaza, care ma fascineaza.
Acum este “Rent”.

God, cat de mult as vrea sa fie bine, bine de tot pana la sfarsit!
Sa am vad eliberata, sa ma pot bucura la final, sa ma bucur cu toata inima.

27 Apr – Bright Day

In sfarsit o zi cu soare, cer senin, caldura!
Am stat vreo 2 ore pe geam la facultate pana mi-am asteptat randu’ la lucru. Am ascultat muzica la casti, mi-am facut tot felu’ de filme in timp ce priveam oamenii trecand, avioanele cum lasau dungi pe cer (cica lasau dungi pe cer… cat de nepoetic!)… eram sus, sus de tot (pai da, ca avem clasa la etaju’ 4), era totu’ verde si frumos. Ma simteam ca intr-un orasel englezesc. Atata liniste…
Am avut si repetitii la teatru…
A fost o zi buna. Si tot sunt nelinistita. A fost prea frumoasa ziua. Acum, ajunsa acasa, imi pun tot felu’ de intrebari. Daca a fost ok acum, inseamna ca nu va mai fi chiar asa ce va urma.
Ok, acum intra iar paranoia mea in joc.
M-am si bronzat! Primul meu bronz pe anu’ asta. M-am facut toata rosie pe frunte si pe maini. Arat ca o taranca din munti din Elvetia.

Ma gandeam la cum trece timpul si cum iti pierzi interesul pentru anumite lucruri. Lucruri care erau super importante acum ceva timp si nu ti-ai fi inchipuit ca le vei privi candva atat de relaxat. Si uite ca vine si ziua in care asa se intampla. Si nu-ti mai faci nici macar probleme cum ca vai, cum mi-am permis sa fac asa sau cum de s-a intamplat asa ceva. Nu…
Chestii care te ingrijorau acum ceva timp si nu iti dadeau pace, crezand ca nu vei putea trai normal si bine daca nu le-ai avea… Acum sunt undeva in spate… Privesti cu drag in urma si stii ca ai mai trecut de-o faza din existenta ta.
Acum esti in alta. Alte griji, alte probleme pe care e foarte posibil sa le privesti cu la fel de multa relaxare peste cativa ani.
Si atunci, daca stim ca va trece si ce avem acum… de ce mai trecem prin astea? Ei, de ce… Ca sa traim. Hahah.
Simt ca ma ia un pic durerea de cap de la cat am stat in soare. Adica simt ca imi arde fruntea si automat se simte si un fel de durere de cap.
Unii oameni pot sa te uimeasca placut. Dar ma gandesc acum… eu oare pot sa am aceeasi influenta asupra altora? Oare eu uimesc placut pe cei din jur? Nu pe toti… macar pe cativa!
Hmmmm… Cum as putea afla? Trebuie sa intreb pe toti pe care ii intalnesc chestia asta?
Mda… cred ca acum stiu de ce-s asa de nelinistita azi.
Ma tot intreb daca eu trec observata pe unde ma perind… Na, recunosc ca imi pasa de parerea celorlalti. Acum nu imi dau seama daca imi pasa de parerea celor carora le dau eu importanta sau imi pasa de parerea tuturor.
Dar ma intereseaza (mult) sa fiu observata si sa stiu ce se crede despre mine.
Macar eu recunosc. Hah.

Descopar in mine un mic Nostradamus. Azi de 2 ori, in nici 15 minute, mi s-a intamplat sa vorbesc de 2 treburi care s-au intamplat imediat dupa aia.

26 Apr – Sorry I Asked

Liza Minelli. Geniala!!! Geniala!Cata actorie poate sa aiba in ea, cum poate sa cante.

My Sassy Girl – 26 Apr

Am vazut un film care mi-a placut. “My Sassy Girl”. Comedie romantica, bla bla. Dar e facut chiar bine.
De mult cautam un asa film… Genul de film care iti mai lumineaza cat de cat ziua…
Imi place ca vorbeste despre… destin. Si la mine daca un film, un spectacol, o carte, o melodie e despre asa ceva, apai nu se poate decat sa imi placa.
Interesanta ideea ca fugi de ceva dar de fapt tot acolo ajungi…

Sunt somehow uimita de anumite lucruri… Nu pot sa zic ca nu-s multumita… Ba chiar as putea spune ca sunt multumita… In a very weird way, totusi… Multumita intr-un fel, nemultumita in altul…
Sunt zile in care ceva mic, mic de tot, apare ca un raspuns pentru tine… te lumineaza… Na, ca exista si multe zile care te baga in bezna completa … n-ai ce sa faci… Dar lucrurile alea mici ce le descoperi cred ca se aduna acolo si inseamna ceva…
Cred ca toti traim intr-o lume plina de ciudatenii. Adica nu numai lumea unui nebun e ciudata. Lumea-i ciudata pentru toti. Funny.. strange… bizarre…
Sometimes trebuie sa arati ca nu-ti pasa chiar daca de fapt iti pasa… De ce? Pur si simplu… din prea mult orgoliu. Sau ca asa-i mai bine. E mai dramatic. Hahah.
Imi place foarte mult ideea de “aparentele inseala”. Cat de tare poate sa fie ca un om sa arate intr-un fel dar de fapt sa fie cu totul si cu totul diferit? E fascinant.

Ar mai fi mult prea multe de spus. Dar inca nu stiu cum sa formulez… Bine macar ca mi-am gasit inspiratia!

23 Apr – Patience?

Cand te gandesti cate ai de catigat, parca nici nu-ti mai pasa cat ai de tras. E greu, e drept. Dar tot tu vei avea de castigat. Te gandesti ca e ceva pastrat pentru tine, ceva important, ceva mare. Daca n-ar fi fost asa ceva, ai fi avut un cacat de viata fara nici un eveniment major.
Strangi din dinti si mergi mai departe.
Cand dai de o criza sa zicem… mare… atunci vezi de fapt cat de puternic esti, cat poti duce. Atunci reusesti sa strangi toate puterile si sa zici… “se putea si mai rau” sau “oi trece eu cumva si peste asta”… sau “na, ce mai pot face, daca e asa inseamna ca nu mai am nimic de pierdut, poate sa vina si furtuna peste mine, sunt pregatita sa infrunt ce e mai rau”.
Acum pot accepta tot. Accept ca pot pierde tot. Dar tot, tot. Si cu asta, basta. Ce naiba mai ai de facut? Sa-ti plangi de mila, sa te intrebi de ce ti se intampla tie asa ceva? N-are rost. De plans, mai plangi, dar cand nu te vede nimeni. Dar asta nu inseamna ca iti plangi de mila.
Scrasnesti din dinti, asa cum ai mai facut-o de atatea ori… si arati lumii ce fericit(a) esti. Ai nevoie de masca. Toti avem nevoie de masti. Nu e ca suntem nesinceri. Dar e mult mai fascinant sa gasesti in spatele unui om vesel ceva cu adevarat tragic. Asta-i mersul lucrurilor.

Ai nevoie de rabdare. Cred ca asta e lectia pe care trebuie eu sa o invat de la viata. De atatea ori a trebuit sa invat asta si inca mai trebuie. Cand o voi dobandi… nu 100% ca nu cred ca vio putea… dar cand voi dobandi atata rabdare incat sa fiu atat de linistita… atunci misiunea mea va fi indeplinita.

Chestia e ca toti patim diverse chestii in vietile noastre… Toti avem ups and downs.
E bine cand crezi ca nu poti face fatza la ceva dar cand esti pus in fatza faptului implinit, ce naiba mai poti face? Inghiti in sec si continui. Dracu’, vei scapa cumva.

Chestia e ca te consolezi ca tu le ai aproape pe toate. Adica multe calitati. Acum sa lasam modestiile… Si cand vezi ca cei dun jur nu au ce ai tu si totusi… au pe moment mai mult de castigat… nu poti sa te incrancenezi. Stii undeva in tine ca ceva cu adevarat bun te asteapta.
E important ca in momentele grele sa mai ai speranta… optimism…
Atunci e cel mai important sa fii optimist. Eu de-aia ma consider optimista. Da, sunt o mare negativista in viata de zi cu zi. Dar in momentele mai grele stiu unde sa ma duc, stiu la ce sa apelez ca sa imi fac viata un piiiic mai usoara. Si atunci sunt optimista. Mai optimista decat toti la un loc. As putea da lectii de optimism. Dar e un alt fel de optimism. E un optimism amar… trist… intelept…

E bine sa ai tot felu de experiente… te ajuta in teatru.
Problemele de ieri par mici copii pe langa ce ar putea fi problemele de maine. Asa-i cand faci tragedie din nimic si nu te gandesti ca poate fi mai rau. Poate ca asa e si acum… De d-astea sa tot ai prte, de mai rele sa fii scutit.

Sa nu incerci niciodata sa negi… asteapta-te la ce e mai rau, ca sa fii pregatit.

Poate ca degeaba dai tot din tine daca unii n-au ochi sa vada. Poate ca vad dar le e frica…
Cine mai stie?
Fiecare stie ce e in propriul suflet si nu poti judeca pe nimeni. Fiecare are de invatat ceva, de pierdut ceva.

Roata se mai si intoarce…

Sa recunoastem adevarul!!!

Acum, in sfarsit, sa fiu sincera cu mine. Desi n-am vrut sa cred si mi-am tot zis ca sunt Scorpion cu ascendent in Balanta, adevarul a fost altul. Sunt Scorpion cu ascendent in Fecioara.
Oricat de mult nu-mi place mie zodia asta, adevarul e unul si clar.
Hahhah, ce lucruri importante am eu de rezolvat, e ca?

Uitati aici si analizati.

Ascendentul in Fecioara

Sunt persoane timide care au nevoie de timp sa analizeze lucrurile din jurul lor inainte sa se entuziasmeze in fata situatiilor sau a persoanelor. Cei cu ascendentul in Fecioara sunt sensibili la orice disconfort al trupului lor. Foarte multi sunt interesati de sanatatea lor fizica sau sunt atrasi de exercitii tip yoga.

Nativii cu ascendentul in Fecioara au tendinta de asi face multe griji, mai ales atunci cand se confrunta cu noi situatii. Observa micile detalii pe care altii le scapa. Deasemenea se simt atrasi (sau atrag) de persoane care au nevoie de ajutor.

In dragoste, relatiile pot fi foarte simple si confuze deoarece acestia nu vad partenerul si parteneriatul foarte clar. Dar este foarte comunicativ. Are un sarm ascuns si odata ce au reusit sa le incalzeasca inimile noilor cunostinte, vei vedea ca au multe de oferit.

Liza Minelli – Somewhere Out There

Asculta pe Trilulilu melodia Liza Minelli – Somewhere Out There. .. Melodia Liza Minelli – Somewhere Out There a fost incarcata pe Trilulilu de catre JuliaAgripina

more about "Liza Minelli – Somewhere Out There", posted with vodpod